Noi, actuala societate umana nu mai trebuie sa regandim nimic. Exact nimic. Trebuie doar sa aplicam o data ce s-a hotarat in 2015 la Paris. Mai mult mura-n gura decat este formulat in ODDuri si mai ales in cele aproape 170 de subobiective si cu sprijinul celor aprox 240 de indicatori ai sODD nu stiu cum poate fi formulat mai explicit ce trebuie sa faca fiecare om sau grup de oameni pe planeta asta.
Indiferent ca est farmacist, urbanist, primar, sef de sectie la o alimentara sau profesor universitar, fiecare trebuie sa-si inmagazineze ODDurile.
Sigur, inovatia metodelor de implementare trebuie sa ne preocupe ca sa reuseasca aceasta transformare a fiecarei societati din actualul status quo. Aici putem sa ne folosim inteligenta sau nu, evident.
Intrepatrunderea subobiectivelor intr-o matrice de dezvoltare, gandita in ultimiile 3 decenii, este reteta de a ne scoate din caricatura de proiectare a dezvoltarii durabile in 3 mari piloni (ecologie, economie, social) care a guvernat din 1992 pana la Paris2015 si care nu a dus la vreo schimbare/transformare a societatilor si de a le indeparta de la arderea fosila.
Sa ne gandim doar la incercarea chinuita a terminologiei inventate pt a arata importanta conexiunilor complexe naturale cu toate influentele pozitive si negative asupra omului sau altei specii: ‘servicii ecosistemice’. Nu trebuie sa incorsetam importanta aportului unei albine in viata noastra efectuand calcule cu ecuatii diferentiale, cu variabile economice, ca sa vedem aportul albinei la PIB.
Trebuie doar sa ne descotorisim de tot ce este toxic (atat la propriu cat si la figurat), dar mai ales de sistemele care profita din vanzarea toxicitatii (mai ales resursele fosile cat orice altceva ce dauneaza omului) si mai ales din existenta permisiunii productiei a acestor toxine. Nu poate fi educat consumatorul sa nu mai cumpere produsele x sau y, pt ca timpul necesar nu-l avem la dispozitie, ci interzisa productia acestor produse daca ele distrug mediul de viata.
Asta se intampla prin Green Deal, ca planning etapizat, cu oprirea vanzarii de automobile cu ardere fosila incepand cu 2035 sau 2040, ca exemplu.
Eu cu o masina vreau sa merg sa ajung intr-o zona in care sa pot vizita ceva, nu vreau sa-mi pun macar problema ca mijlocul meu de transport permis de societate prin legi si regulamente, poate sa distruga mediul meu de viata. Bine, omenirea a avut nevoie de 150 de ani sa ajunga la concluzia asta. Hai sa o facem odata !
Daca se interpreteaza ODD 8, care adreseaza cresterea economica, din punctul de vedere al gandirii clasice economice, atunci este intr-adevar o mentinere a statusului quo. Dar nu este asa. Nu se implica o nelimitare a folosirii resurselor naturale cum s-a procedat pana acum.
Cresterea economica se proiecteaza decuplata de distrugerea naturii sau a mediului de viata prin exploatari de resurse minerale, ci prin dematerializare (vezi conceptul MIPS dezvoltat de Institutul din Wuppertal) sau reutilizare. Folosirea tuturor materialelor extrase existente, produse de om, permit o crestere economica si bunastare (vezi SDG1, 2, 3) in sensul SDG8, fara a mai face necesara extractia clasica.
Numai din interzicerea legala a risipei se poate creste amaratul de indicator, PIB. Daca mai adaugam si inovatia in cadrul unor limite noi (fara CO2 din 2035/40 pt masini, ca ex), PIBul explodeaza. Doar trebuie sa ne pregatim, adica multe firm s-au pregatit deja, altele nu. Unele dispar, altele apar in noii parametrii sdg-isti. Cea ce este foarte bine.
Poate reusim sa ramanem asa la sub 3 grade incalzire globala…
Am sustinut mereu ca procesul de transformare este challange-ul nostru, care trebuia inceput imediat dupa Paris.
Avem si o cvasi-infinitate de exemple de bune practici in diverse domenii din sSDGuri peste tot in lume. Nu le avem implementate, SDGurile, ca matrice interdependenta, dar cat timp fundamentul este arderea fosila (caldura din biroul nostru, deplasarea noastra, alimentele de la cantina sau din casa, antibioticul sau nurofenul, sau pampersii pt copii nostri) nu poate exista un ‘merge si asa mai departe’.
Credem ca nu s-a inteles sensul acestei cresteri economice din SDG8. Altfel spus, da PIBul poate sa creasca, dar nu ignorand celelalte 167 de subobiective. Totul, adica toate obiectivele trebuie urmarite in aceeasi masura, altfel intreaga matrice nu isi are sensul. Asta inseamna SDG.
Sigur, noi trebuie sa inovam tranzitia si sa facem designul legislativ si normativ in asa fel incat un actual poluator legal de mediu sa nu-si mai poata oferi serviciile in societate.
Suna f simplu, dar la cat de incalcite sunt caile lobbyistilor cu politicienii este un task monumental pt noi. Pot fi aspecte marunte (de ex toate masinile electrice sa aibe nu numai ABS, ci si dispozitivele de stocare pt retea cand sunt cuplate la incarcare (sau descarcare dupa caz)) sau fundamentale (renuntarea la ardere fosila pt curent, caldura sau mobilitate) si inlocuire cu solar sau eolian.
Crestere poate exista daca o redefinim exact in contextul tuturor SDGurilor formulate in 2015. Sigur ca mai pot fi adaugate, si vor fi, pt ca sunt inca multe aspecte neadresate exlicit de sdg17, dar haideti sa le transpunem pe astea si acasa si la serviciu, oriunde.